Un preot iezuit francez a adus Europei un secret prețios pe care îl deținea Orientul: acela al fabricării porțelanului. Chinezii fabricau porțelanul de milenii. Argila albă a colinelor înalte de ângă orașul King-to-tchen a atras privirile alchimiștilor chinezi care au obținut din ea, în amestec cu diferite alte substanțe, vase albe, străvezii, ai căror pereți aveau, în lumină, o strălucire trandafirie sau albastră. De la muntele „Gaolin”, care în limba chineză înseamnă „colinele înalte”, se trage numele de caolin, folosit astăzi de toți chimiștii pentru argila pură din care se fabrică porțelanul.
Numeroși spioni au fost trimiși în China pentru a obține secretul. Însă, primul care a reușit a fost un iezuit francez, părintele d’Entrecolles. El a ajuns să viziteze cetatea secretă de la King-to-tchen unde se găsea manufactura de porțelan. Cetatea secretă dispunea de circa 3.000 de cuptoare care lucrau zi și noapte. Părintele d’Entrecolles a studiat în detaliu, în timpul vizitelor, toată tehnica fabricării porțelanului, pe care a descris-o în scrisorile datate septembrie 1712 și ianuarie 1722, trimițând în același timp eșantioane de materii prime.
Chimiștii Darcet și Macquer au găsit caolin în împrejurimile orașului Limoges. Prima manufactură franceză de porțelan a luat ființă la Vincennes, fiind transferată în 1756 la Sevres și la 1876 în parcul Saint Cloud. Începând cu 1764, dată de la care a început să producă porțelan cu pastă dură, porţelanul devine cunoscut în întreaga lume. La rândul lor, englezii au furat procedeul, grație unui agent, Thomas Briand, care lucrase la Sevres. Porțelanul era la modă…
