Totul a început la sfârşitul secolului al XIX-lea, în iunie 1885, când Beranger Sauniere este numit paroh la Rennes-le-Château (Franţa). La cei 33 de ani ai săi, el este mai degrabă un bărbat ambiţios şi temperamental decât un preot blajin. Dorinţa lui este aceea de a reface biserica şi, în 1886, se încep lucrările de construcţie. Prin deplasarea altarului, ies la iveală două manuscrise datând din secolul al XVII-lea, care prezintă ciudate corespondenţe cu două inscripţii funerare din aceeaşi epocă, aflate în cimitirul bisericii.
Deodată, însă, se întâmplă ceva. Acest modest preot de ţară cumpără, într-un timp foarte scurt, terenuri, începe construcția unei vile în stil renascentist, a unei biblioteci, fără a mai pune la socoteală reamenajarea totală a bisericii. Beranger Sauniere a descoperit o comoară fabuloasă? Şi asta pentru că prin zonă exista zvonul mai demult că „între muntele Alaric şi Alaricon se găseşte averea a trei regi”.
Toţi cei care locuiesc în preajmă şi asistă la cele întâmplate, sunt curioşi să ştie secretul acestei îmbogăţiri neaşteptate. Abatele nu spune, însă, nimănui nimic, cu excepţia tinerei şi frumoasei sale servitoare, Marie. Rumoarea ajunge până la episcopat, care îl convoacă pe Sauniere. Abil, el îşi justifică averea prin donaţiile pe care le făceau credincioşii din întreaga Franţă, ca urmare a slujbelor ţinute. Totuşi, episcopatul îi interzice lui Sauniere dreptul de a mai continua să-şi îndeplinească funcţia de preot.
Abatele moare în 1917. La moartea sa, Marie moşteneşte totul. Cum, însă, domeniul este foarte mare şi greu de întreţinut, ea îl vinde unui anume Noel Corbu, căruia îi promite dezlegarea unui „secret care să-l facă să devină foarte bogat”. Corbu speră degeaba. Marie se stinge din viaţă în 1953, lăsând să planeze, mai departe, misterul asupra presupusei averi. Noel Corbu nu renunţă aşa uşor: începe să cerceteze tot domeniul. Dar nu găseşte nimic.
Lucrurile nu rămân însă aici. Zvonul se răspândeşte repede şi timp de 50 de ani, într-un mod aproape incredibil, satul devine unul dintre locurile cele mai des vizitate de către căutătorii de comori. Ei nu se jenează să folosească chiar şi dinamita pentru a găsi comoara. Pe de altă parte, în tot acest timp, locuitorii se amuză și, desigur, încasează bani. Primarul pare să aibă dreptate: „Adevărata comoară este rumoarea provocată de povestea abatelui Sauniere, care ne-a ajutat să avem un sat bogat”.
Căutătorii de comori cred că aici se află ba averea qatarilor, ba a templierilor, ba a lui Graal, ori comoara din templul de la Ierusalim. Asta pentru a menţiona numai câteva dintre ele. Se pare că locul acesta înflăcărează imaginaţia. Şi, totuşi, zvonurile s-ar putea să nu fie chiar atât de absurde. Totul depinde de modul în care abordezi enigma.
