Dr. Abdullah Zihni Soysal a scos la Varşovia în anul 1938 o lucrare intitulată „Zdziejów Krymu” / „Din istoria Crimeii”, în care s-a vorbit despre tătarii din Crimeea. Autorul începe cu epoca mai veche a peninsulei Crimeii. După sciți și greci, Crimeea a intrat in stăpînirea romanilor. Apoi se arată ce urme a lăsat trecerea pe acolo a diferiților barbari – avari, huni, cazari, etc.
În lucrare este descrisă pe larg strălucirea Imperiului Tătar sub Ginghis Han, apoi decăderea statului după moartea acestuia (1224), când Crimeea, stăpînită de Horda de Aur, a încăput pe mâinile fiului său mai mare. Sub domnia hanului Hagi-Ghirai, în anul 1428, Crimeea s-a declarat țară independentă. Urmașul său, Mengli-Ghirai, a recunoscut Poarta Otomană drept suverană. Cu această ocazie s-a încheiat și un tratat de alianță între turci și tătari, în urma căruia tătarii vor urma totdeauna sfaturile turcilor. Desele incursiuni ce se făceau fie în Rusia, în Polonia sau în ţările române, erau organizate din cauza foametei și a sărăciei ce bântuiau în viața tătarilor din Crimeea.
Dar, hanii din Crimeea se luptau întotdeauna cu Moscova. Țările care erau în dușmănie cu ţarul deveneau aliatele naturale ale tătarilor. Dar Tatarii, de ceea ce s-au temut n-au scăpat. La 21 aprilie 1783, printr-un manifest, împărăteasa Rusiei, Ecaterina a II-a, a încorporat Crimeea la Rusia. Astfel, independența tătarilor de acolo a luat sfârșit. Rușii au distrus libertatea și țara tătarilor din Crimeea. O mare parte dintre tătari au pierit și au fost forțați să emigreze, iar în locul lor au fost aduși coloniști ruși, care au schimbat caracterul tătăresc al Crimeii.
În timpul revoluției ruse (1917), și tătarii din Crimeea au încercat să-și recapete independența. La 3 mai 1917, s-a publicat provizoriu o Constituție. Dar, cu toate sforțările tătarilor, Crimeea, în cele din urmă, a căzut sub stăpânirea sovietică.
