Născută la 12 mai 1907 în Old Saybrook, Conneticut, Katharine Hepburn era fiica unui medic și a unei avocate, sufragetă militantă, care i-au inculcat gustul libertății, pasiunea pentru cinematograf și revolta împotriva mediocrității. Avea curaj și avea clasă în acea lume nebună a Hollywood-ului, unde ținuta și verticalitatea sa îi aduseseră porecla de „Aroganta Katharine”. A jucat în peste 50 de filme, ca și pe Broadway, având parteneri celebri pe Cary Grant, Humphrey Bogart, John Wayne, pentru a cita numai câțiva dintre ei. Numele i-a rămas legat însă de acela al lui Spencer Tracy, cu care a realizat nouă filme și alături de care a trăit 27 de ani. Se spune că în primul film pe care l-au făcut împreună „Woman of the Year” (1942), Katherine i-a spus lui Spencer: „Domnule Tracy, am impresia că-s prea înaltă pentru dumneata”. Imperturbabil, răspunsul a pecetluit prietenia lor de o viaţă: „Nu te teme, o să am eu grijă să te aduc la statura mea”.
Katharine Hepburn n-a stat în anticamerele de studiouri cerşând probe de fotogenie. A fost brusc catapultată vedetă datorită doamnei Roosevelt, soţia fiului mai mic al preşedintelui american. Ea o văzuse pe Broadway jucând teatru în „Warrior’s Husband” („Soţul Amazoanei”) şi îi plăcuse atât de tare, încât, la un dineu unde se afla şi cunoscutul regizor George Cukor, aduse laude nemaipomenite lui Katherine. Cukor s-a dus să vadă piesa. Rezultat? Găsise pe mult căutata interpretă a noului său film – „Bill of Divorcement” (1933) / „O hotărâre de divorţ”, care a fost şi primul film al lui Hepburn. În această producţie, ea l-a avut ca partener de scenă pe sucitului John Barrymore, care a avut curajul a-i spune că, slavă domnului, toate chinurile au şi ele un sfârşit şi că chinul ei de a juca cu el tocmai că se sfârşeşte şi el! La care actorul i-a răspuns cu obrăznicia zeilor: „N-am avut impresia că ai jucat cu mine!”.
I s-a prezis o cădere spectaculoasă, dar a câştigat primul „Oscar” în 1933, cu cel de-al treilea film al său, „Gloria dimineţii”. Inteligentă, cultă şi spirituală, Katharine Hepburn s-a luat la trântă cu o lume cu totul specială; ea s-a bizuit pentru a cuceri publicul doar pe calităţile ei înnăscute şi cultivate cu trudă, talent, spiritualitate, cultură şi naturaleţe. Katharine Hepburn nu luase niciodată lecţii la vreun conservator de artă dramatică; învăţase carte în turneele de teatru.
Jean Mitry, decanul Institutului de Cinematografie din Paris, a folosit pentru a o caracteriza pe Katharine Hepburn, un adjectiv care, într-adevăr, o defineşte. El o numeşte „completă” şi pune chiar el între ghilimele acest cuvânt. Aşadar,o actriţă completă care „a ştiut să câştige partida pe ambele tablouri, ca vedetă, adică monstru sacru aşişderea unei Garbo sau Dietrich, şi ca actriţă, aşişderea unei Bette Davis”.
Katherine avea un handicap: ca şi Bette Davis îi plăcea să spună: „Sunt cea mai slută femeie din Hollywood”. Dar tot ca Bette Davis spunea: „M-au aceptat pentru ce fac, nu pentru cum arăt. Nu regret această hotărâre. Şi, cum vedeţi, amândouă mai stăm încă în picioare, în timp ce altele, cu frumoase chipuri standard, au fost de mult uitate”. O altă mare artistă hollywoodiană, Billie Burke o descria aşa: „O fată stranie, cu părul adunat într-un cârnat firav, îmbrăcată în haine de institutoare. Până ce, într-o bună zi, o văzui jucând. Ochii ei luaseră foc. A fost o adevărată splendoare. De atunci mi-am dat seama cât era de frumoasă”.
