Ne este ușor să credem că 2020 a fost unul dintre cei mai răi ani din istoria omenirii. Am trăit o pandemie devastatoare, milioane de oameni au murit și s-a declanşat o recesiune economică majoră. Cu toate acestea, au fost mulți ani mai răi. „Iarna vulcanică” din 536 d.Hr. a fost unul dintre acei ani.
Fie că a fost vorba de ghinion sau de un „flagel al lui Dumnezeu”, anul 536 d.Hr. a părut unul apocaliptic. Mai multe surse din antichitatea târzie vorbesc despre o schimbare drastică a climei care a cauzat dificultăți imense.
Vechiul savant roman Cassiodorus a spus referindu-se la anul 536: „O o iarnă fără furtuni, o primăvară fără blândețe și o vară fără căldură”. Procopius a scris că „Soarele lumina fără strălucire… ca şi cum ar fi fost în eclipsă”. Savantul din secolul al XII-lea, Mihai Sirul, a spus că „Soarele a strălucit slab timp de un an și jumătate”. Alții au descris temperaturi mai scăzute, recolte puţine, foamete și boli din Europa până în Orientul Mijlociu.
Istoricii climatici cred că această răcire majoră care a început în anul 536 d.Hr. a avut loc din cauza unei erupții vulcanice masive. Acest lucru ar explica descrierile cerurilor întunecate și răcirea ulterioară a Pământului timp de aproximativ 18 luni. Temperaturile au scăzut cu 2,5°C. A nins chiar și în China în timpul verii. Atmosfera era foarte toxică, plină cu hidrogen sulfurat, neon, monoxid de carbon, dioxid de sulf și alte elemente periculoase. Aceasta a creat un fel de praf care a atenuat lumina Soarelui. A durat peste un secol pentru ca clima să revină la normal. Această perioadă se numește „Mica eră glaciară a antichității târzii”.
Care vulcan a fost de vină?
Oamenii de știință nu au stabilit încă care vulcan sau vulcani au erupt atunci. Există mai mulți posibili vinovați: un vulcan în Islanda, Tierra Blanca Joven în El Salvador, Krakatoa în Indonezia sau Rabaul în Papua Noua Guinee. Cu toate acestea, Tierra Blanca Joven a fost exclus recent. Analiza inelelor copacilor a arătat că a erupt în anul 431 d.Hr., cu un secol înainte de iarna vulcanică. Însă, o analiză a probelor de gheață a găsit dovezi ale unei erupții vulcanice în Islanda care datează din aproximativ 534 d.Hr. Alte teste ale inelelor de copac au descoperit alte două erupții, în 540 și 547.
Iarna vulcanică a declanșat revolte sociale, politice și economice. Recoltele ucise de îngheț au dus la foamete. Popoare migratoare, precum sarazinii, mongolii, lombarzii și slavii, au fugit din patriile lor afectate de secetă. Foametea a ucis mii de oameni și a permis apariţia de boli contagioase. Ciuma bubonică a lovit câțiva ani mai târziu, apărând binecunoscută „ciumă a lui Iustinian”. A fost una dintre primele pandemii majore din lume, care a ucis peste 100 de milioane de oameni, inclusiv aproape jumătate din populația Imperiului Roman de Răsărit. Unii savanți speculează că această ciumă a fost oarecum responsabilă pentru prăbușirea Imperiului Roman. Iarna vulcanică a fost legată de dispariția altor civilizații, ca sasanizii, avarii și chiar populaţia moche din Peru.
În ciuda ororilor din 536 d.Hr., viața a revenit la normal în anii 600. A avut loc o redresare economică decentă. Regatele europene au început să topească argint, care în cele din urmă a înlocuit aurul ca monedă standard. Acest lucru a încurajat apariția unei clase de mijloc. Agricultura a reînviat.
Este uman să ne plângem de vremurile în care trăim. Cu toate acestea, ar trebui să fim recunoscători că nu am trăit în anul 536 d.Hr.
