Blog

Întâlnim dragoni în aproape fiecare cultură a lumii antice. Dragonii au jucat un rol esențial în credințele strămoșilor noștri și au fost reprezentați în diferite moduri. Dragonii se întâlnesc cel mai mult în mitologia chineză, dar în acest articol vom vorbi despre legendele scandinave şi britanice cu privire la dragoni.

Dragonii au fost adesea descriși ca creaturi fără aripi în Insulele Britanice și Scandinavia. În această parte a lumii, reprezentările dragonului tindeau să arate o creatură răuvoitoare care era foarte greu de ucis. Dragonul trăia în locuri întunecate sau fântâni și păzea comorile tezaurelor. Apropierea de dragon era aproape imposibilă, din cauza suflării sale otrăvitoare cu foc.

Capul de dragon a fost unul dintre cele mai faimoase simboluri ale vikingilor. Dragonul viking a fost, în multe privințe, o reprezentare a șarpelui Midgard, o creatură mitică a mării care s-a luptat cu zeul nordic Thor. Multe nave erau echipate cu capete de dragon sculptate deasupra navei, în timp ce pupa avea adesea forma unei coade de dragon. Vikingii au construit nave cu capete de dragon uriașe pentru că doreau să pară cât mai înspăimântători de la distanță. Vikingii își numeau corabiile lungi „Drakkar” sau corăbii-dragon, dragonul fiind un simbol puternic și înfricoșător al războiului.

Mulți au observat că drapelul Ţării Galilor prezintă un dragon roșu. Vechiul cuvânt britanic „draig” înseamnă „dragon”; un nume nobiliar britanic încă din secolul al V-lea era Pendragon sau Pen Draig. Numele Pendragon în literatura galeză îl include pe Uther Pendragon, tatăl legendarului rege Arthur. Simbolul dragonului a continuat să fie folosit de ultimii prinți galezi, Llewelyn ap Gruffydd și Owain Glyndwr, care au luptat împotriva ocupației engleze din secolele al XIV-lea și al XV-lea.

Se crede că sângele dragonului deține proprietăți unice care ar putea da unei persoane puterea de a vedea în viitor. Pe de altă parte, s-a mai spus că dacă un cavaler își înmuia vârful sabiei în sângele dragonului și te înjunghia cu el, rana nu se vindeca niciodată. Se mai credea că dinții de dragon aduc noroc celor care îi posedau.