Am aprofundat istoria Rolex. Acesta nu este doar un brand de lux, este una dintre cele mai secrete și unic structurate organizații de pe planetă. Iată cele mai interesante aspecte:
* Este o organizație non-profit: Rolex este deținută în proporție de 100% de Fundația Hans Wilsdorf. Deoarece este un trust privat, nu are acționari și donează o mare parte din veniturile sale de miliarde de euro către organizații caritabile și orașul Geneva.
* Flexibilitatea tehnologiei „inferioare”: Rolex produce peste 1 milion de ceasuri pe an (cifre nebunești pentru un brand de lux). Chiar dacă un Casio de 10 dolari sau un Apple Watch măsoară timpul mai precis, Rolex domină 30% din piața elvețiană a ceasurilor, vânzând angrenaje mecanice „învechite” ca stil de viață de lux.
* Supraviețuirea în „criza cuarțului”: în anii 1970, industria orologeriei elvețiene aproape a dispărut când ceasurile japoneze cu cuarț ieftine și precise au apărut pe piață. În timp ce alte mărci au intrat în panică și au încercat să treacă la digital, Rolex a dublat efortul în ceea ce privește ceasurile mecanice, comercializându-le ca fiind „instrumente pentru oamenii care ghidează destinele lumii”.
* O „strângere de mână” timp de 99 de ani: timp de aproape un secol, Rolex nici măcar nu și-a fabricat propriile mecanisme („motorul” intern al ceasurilor mecanice). S-au bazat pe o înțelegere de tip „strângere de mână” cu un furnizor numit Aegler, din 1905 până când Rolex a cumpărat în cele din urmă compania în 2004.
* Fondatorul Rolex nici măcar nu era elvețian: Hans Wilsdorf a fost un orfan german care a înființat compania la Londra. S-a mutat în Elveția abia în 1919, pentru a evita taxele britanice mari pe aur și argint.
Concluzia: Rolex a avut succes realizând că oamenii nu cumpără ceasuri de lux pentru a spune ora. Le cumpără pentru a-și spune propria poveste.
