La începutul Războiului Crimeii (1853-1856), un ofiţer austriac, Iulius F. von Hessinghausen, zis Schreiberx, fu invitat la Braşov de o boieroaică din Bucureşti să viziteze capitala Ţara Româneşti. El ajunge acolo cu o căruţă şi putem afla ce aventuri avu la Bucureşti din autobiografia sa (Schreiber – „Meine Reise durchs Leben, eine Selbstbiographie”, Dresda, 1908).
Se coboară la boieroaică, în mahalaua „Văpseaua Roşie”, şi austriacul îi cunoaşte soţul, pe care-l numeşte cu pseudonimul de Cornides, grec care nu ştia nici franţuzeşte, nici nemţeşte. După servirea dulceţilor, austriacului i se face invitaţia de a participa cu doamnele la un joc de cărţi necunoscut, în care pierde.
Descrierea Bucureştilor nu e favorabilă oraşului, pentru care găseşte caracterizarea „cilindrul pe capul unui barbar”. Vede colibe lângă vile, praf pe străzi (care sunt numai în parte acoperite cu lemn) şi birjari bădărani. Noaptea lipseşte de tot lumina din capitala Munteniei.
Austriacul cunoaşte Podul Mogoşoaiei (viitoarea Calea Victoriei) cu elegante trăsuri, Cişmigiul „destul de pleşuv” şi broaştele din lac. Deşi totul îi pare lipsit de interes, ca în „orice alte oraşe semi-orientale”, îi atrag privirile doamnele care se coboară în grădină din caleştele cu arnăuţi pe capră. Duminica şi în zilele de sărbătoare, apar ţărance în frumosul lor port. Austriacul nu uită nici de Dâmboviţa, apa care traversează Bucureştiul, şi apariţia căruţelor cu două roţi în capitala Ţara Româneşti.
Gazda-l duce la o ghicitoare, de etnie ţigancă, într-o mahala. Ghicitoarea îi spune că va trăi mult şi că va ajunge general, dar va avea apoi o mare problemă la ochi (aceasta din urmă s-a şi adeverit, ca şi viaţa lungă şi o mare carieră, fie şi fără stelele de general).
