Războiul de șapte ani (1754 și 1756–1763) a implicat atât lupte în Europa, cât și în colonii. Acest război a fost descris de Winston Churchill ca fiind primul război mondial, de vreme ce a fost primul conflict din istorie care a avut lupte pe tot globul și în care cea mai mare parte a combatanților au fost ori națiuni europene ori coloniile lor de peste mări. Acest război a avut ca protagoniste principalele puteri ale vremii: Prusia, Marea Britanie, (plus coloniile Coroanei britanice din America de Nord) și Hanovra (pe de-o parte) și Austria, Franţa (plus Saxonia și Indiile Orientale Franceze), Rusia şi Suedia (pe de altă parte). Spania și Portugalia au fost atrase mai târziu în conflict.
Rezultatul cel mai evident al războiului a fost decăderea puterii Franței, atât în Americi, cât și pe continentul european și transformarea Marii Britanii într-o putere colonială dominantă. În plus, British East India Company a cucerit cea mai importantă poziție în India, colonie care devenea astfel „nestemata coroanei Imperiului Britanic”.
În mai 1756, britanicii se temeau de un atac al francezilor asupra bazei lor din Menorca (insulă aflată în Marea Mediterană), așa că au trimis o mică flotă, sub comanda unui amiral nehotărât, pe nume John Byng, ca să contracareze agresiunea franceză. Dar până să ajungă acesta la fața locului, baza fusese deja cucerită. Nehotărâtul Byng a lansat un atac, dar într-o manieră atât de haotică, încât, în scurt timp, a fost respins, moment în care a ajuns la concluzia că se afla în fața unor forțe imposibil de învins și, prin urmare, a fugit către baza britanică din Gibraltar, lăsând Menorca la dispoziția francezilor.
Când vestea a ajuns la Londra, prim-ministrul britanic Thomas Pelham-Holles, indignat la culme, a hotărât să-l pedepsească pe Byng pentru atitudinea lui. Acuzându-l pe amiral de neîndeplinirea datoriei, Newcastle i-a garantat o curte marțială lipsită de obiectivitate anunțând public că „trebuie judecat de îndată; trebuie spânzurat fără întârziere”.
Byng a fost judecat și condamnat pe propria navă-amiral Monarch, iar pe 14 martie 1757 a fost dus pe punte și împușcat de un pluton de execuție format din marinari. Niciun alt amiral britanic nu mai fusese executat vreodată pentru o asemenea crimă, și toată Europa a fost consternată la auzul veștii. Doi ani mai târziu, Voltaire spunea: „În țara asta (Anglia) e bine să ucizi câte-un amiral din când în când ca să-i încurajezi pe ceilalți”.
