Pe 19 iunie 1919, murea la moşia sa de la Ţibăneşti (jud. Iaşi) Petre P. Carp, politician de marcă al secolului al XIX-lea, membru marcant al Partidului Conservator, ministru şi prim-ministru al României.
Petre P. Carp a fost un adversar neîmpăcat al politicei ruseşti, care cu seculara şi fireasca ei tendinţă de a stăpâni Delta Dunării şi Strâmtorile Mării Negre, nu putea fi decât o permanentă primejdie pentru ţara noastră.
Petre P. Carp a fost iniţiatorul mai multor legi şi iniţiative importante:
* Legea de împroprietărire a ţăranilor;
* Legea creditelor agricole;
* Crearea de ferme în Muntenia, Moldova şi Dobrogea;
* Împăduriri în Bărăgan şi Dobrogea;
* Creditul funciar;
* Reorganizarea finanţelor
* Introducerea etalonului aur;
* Şcoala de comerţ;
* Legea învăţământului profesional;
* Legea minelor;
* Începutul de organizare a staţiunilor balneare;
* Contenciosul administrativ;
* Legea reformei administrative.
Hotărât din tinereţe să facă politică, s-a ferit a se ocupa cu avocatura, n-a acceptat să fie numit în vreun consiliu de administraţie şi nu s-a amestecat în nicio afacere. A făcut la moşia sa agricultură sistematică, fără a stoarce avuţia pământului sau a nedreptăţi pe locuitori.
Ca ministru sau prim ministru, Petre P.Carp n-a făcut o concesie nimănui, nu a dat măcar un bilet de tren gratuit; el singur se ducea la casa de bilete CFR de lua biletele necesare servitorilor săi, de grija ca nu cumva vreunul să abuzeze de numele şi poziţia sa. Iată o mică povestire în perioada când era prim-ministru şi ministru de Finanţe. La ieşirea din minister, o femeie s-a plâns şi i-a cerut un bilet de tren gratuit Bucureşti – Galaţi şi retur. Petre P.Carp o roagă să vină la minister. El a cerut să i se spună preţul dus şi întors Bucureşti – Galaţi al unui bilet de clasa a doua. După ce-a aflat costul, a scos din buzunar banii necesari, i-a pus într-un plic şi a dat ordin să-i fie daţi doamnei ce va veni şi va întreba de dânsul. Ăsta era Petre P. Carp.
El a fost unul din cei mai serioşi oameni ce i-a avut ţara. Om devotat şi conştiincios îndatoririi ce-şi luase de a se ocupa de politică, a urmat în mod regulat şedinţele parlamentare, fără a lipsi de la vreuna (doar dacă era trimis în misiune în străinătate sau bolnav). Toate discursurile sale sunt simple, pe înţelesul fiecăruia, fără fraze întortochiate şi vorbe goale.
După răscoala de la 1907, când s-a pus în aplicare legea islazelor comunale, Carp a dat din moşia sa de la Ţibăneşti pământul prevăzut de lege. Din evaluarea preţului pământului a scăzut, cu de la sine voinţă, 100 lei la hectar, iar din suma totală ce i s-ar fi cuvenit pentru pământul dat comunei (peste 240.000 lei), cu jumătate din bani a cumpărat vite pe care le-a împărţit gratuit locuitorilor ce nu aveau aceste animale.
