Este cunoscut, la noi, cazul fostului general Pacepa, care a ajuns să ocupe funcţii de mare importanţă în ierarhia serviciilor secrete române şi care, pentru o perioadă, s-a aflat în imediata apropiere a familiei Ceauşescu, având acces la cele mai mari secrete ce priveau statul român şi relaţiile externe ale acestuia. Din această poziţie, el a furnizat date unor servicii speciale vest-europene şi americane, sfârşind prin a părăsi ţara şi a se pune la dispoziţia celor interesaţi să afle cât mai mult despre România.
Se pare că în lagărul comunist a existat un alt personaj care a acţionat într-un mod asemănător şi în Polonia. Ceea ce dovedeşte faptul că serviciile secrete ce doreau să afle cât mai multe despre statele socialiste – în special CIA – lucrau după scenarii bine puse la punct, adaptate, mai mult sau mai puţin, la situaţiile concrete. Colonelul polonez Ryszard Kuklinski poate fi numit, fără exagerare, „un Pacepa polonez”.
„În perioada când era posibil un atac al Pactului de la Varşovia împotriva NATO, mergând până la operaţiuni nucleare de o parte şi de alta, nu cunosc nicio altă sursă umană care a transmis Occidentului date atât de multe şi de precise despre armatele ţărilor socialiste europene”. Aprecierea aparţine unui expert militar american şi îl priveşte pe colonelul polonez Ryszard Kuklinski care, lucrând mai bine de 11 ani pentru serviciile speciale americane şi aflându-se în posturi-cheie care-i îngăduiau accesul la informaţii ultrasecrete în legătură cu armata poloneză şi cu armatele statelor membre ale Tratatului de la Varşovia, a permis CIA să întreprindă cea mai extraodinară şi mai fructuoasă operaţiune de spionaj pusă la cale vreodată de agenţia de informaţii americană.
Ryszard Kuklinski a transmis Statelor Unite circa 35.000 de pagini de documente ultraconfidenţiale, între care şi planurile strategice ale Tratatului de la Varşovia întocmite pe câte 5 ani şi referitoare la perioadele 1971-1975, 1976-1980, 1981-1985.
Legătura s-a stabilit în fosta RFG, în 1970, când Kuklinski avea 40 de ani. După unele surse, iniţiativa a aparţinut CIA, care a orientat mai mulţi ofiţeri din Armata Americană să-l contacteze şi să-l testeze pe Kuklinski în vederea recrutării. Acesta a afirmat, însă, că primul pas l-a făcut el şi a constat în propunerea avansată ataşatului militar al SUA în RFG.
Calitatea şi cantitatea informaţiilor primite cresc pe măsură ce ofiţerul polonez a avansat de pe un post nu prea important la un eşalon inferior de programare militară în cadrul Statului Major al armatei Poloniei, la funcţia de consilier şi de om de încredere al generalului Wojcieh Jaruzelski, devenit preşedinte al ţării şi fost ministru al apărării.
Colonelul Kuklinski a îndeplinit, o perioadă, şi misiunea de ofiţer de legătură pe lângă mareşalul Viktor Kulikov,comandantul şef al Pactului de la Varşovia. Din asemenea funcţii de remarcat că a refuzat avansarea la gradul de general pentru că, în urma acesteia, urma să lucreze într-un loc în care nu se mai întâlnea cu o astfel de abundenţă de date ce prezentau interes pentru CIA. Colonelul a declarat că n-a pretins bani sau avantaje materiale pentru serviciile aduse CIA.
Datele şi proiectele pe care Kuklinski le-a pus la dispoziţia ţărilor din cadrul NATO, în primul rând a Statelor Unite, au determinat situaţia în care, practic, membrii organizaţiei nord-atlantice cunoşteau la zi documentele, tactica şi strategia Tratatului de la Varşovia. După propriile mărturisiri, el a transmis clandestin planurile de luptă ale URSS în eventualitatea unui conflict în Europa. Kuklinski a furnizat informaţii privind localizarea buncărelor secrete în care s-ar fi refugiat conducătorii şi comandamentul Pactului de la Varşovia, în momentul declanşării ostilităţilor, precum şi documentele tehnice referitoare la peste 200 sisteme de arme sovietice. Tot datorită lui au ajuns în Occident documente care cuprindeau modalităţi de acţiune prevăzute de URSS pentru desfăşurarea confruntărilor, inclusiv din momentul recurgerii la arme nucleare. Unele informaţii detaliate pe care le-a transmis au permis identificarea ţintelor reale şi a celor false pe hărţile întocmite pe baza imaginii lor culese cu ajutorul sateliţilor-spion.
Kuklinski nu şi-a încetat sau diminuat activitatea în slujba CIA nici după instituirea stării excepţionale în Polonia, în 1981. Dimpotrivă. Din poziţia privilegiată în care se afla, el a cunoscut toate pregătirile care se făceau pentru declararea unei asemenea stări, transmiţând la Washington inclusiv planurile definitive de aplicare a măsurilor excepţionale.
Dar nici KGB-ul nu stătea cu braţele încrucişate. Aşa că ruşii au detectat că există cineva care face să se scurgă spre Occident secrete importante. La o reuniune restrânsă şi secretă a conducătorilor polonezi, la care a participat şi Kuklinski, desfăşurată la 15 septembrie 1981, s-a făcut cunoscut că organele de securitate au indicii că există o filieră de transmitere în exterior a datelor ultrasecrete şi că ministerul de interne a primit misiunea de a repera sursa.
La începutul lunii noiembrie a fost convocat la o altă reuniune, unde s-a anunţat că transmiterea de date nu a fost stagnată şi că, potrivit informaţiilor primite de la KGB, planurile stării de urgenţă au ajuns la CIA. Colonelul Kuklinski şi-a dat seama că laţul se strânge în jurul său şi că e timpul să se pună în siguranţă. A cerut legăturii sale să transmită la CIA că e necesar să fie trecut, împreună cu familia, peste graniţă. Solicitarea i-a fost satisfăcută, modalitatea în care a fost organizată şi efectuată operaţiunea rămânând în rândul enigmelor. Pentru a nu fi recunoscut, Kuklinski, devenit cetăţean american, a fost supus unei intervenţii chirurgicale faciale.
În 1984 fostul colonel polonez a fost judecat şi condamnat în contumacie la pedeapsa capitală. Cinci ani mai târziu, după căderea regimului comunist în Polonia, în cadrul unei amnistii generale având ca obiect sentinţele pronunţate în perioada stării excepţionale, pedeapsa i-a fost comutată la 25 de ani închisoare. Ceea ce l-a surprins pe Kuklinski, care susţine că el nu a fost spion, ci patriot. În 1995, instanța a revocat sentința și a spus că Kuklinski a acționat în circumstanțe speciale; aşadar, Kuklinski a putut vizita din nou Polonia în aprilie 1998.
Fostul colonel a murit în urma unui accident vascular cerebral la vârsta de 73 de ani în Tampa, Florida (SUA), pe 11 februarie 2004. Liturghia de înmormântare pentru Kuklisski a avut loc la Fort Myer, cu onoruri CIA. Rămășițele sale au fost transportate în Polonia și pe 19 iunie 2004, Kuklisski a fost înmormântat în rândul de onoare în cimitirul militar Powazki din Varșovia, Polonia, împreună cu rămășițele fiului său, Waldemar.
