La începutul secolului al XIX-lea, boierii din Moldova duceau o viață îndestulată. Cum făceau ochi, înainte de a se spăla și a se îmbrăca, boierii se așezau turcește în pat. Luau dulcețuri și apă, apoi cafea turcească. Dulcețurile se făceau de obicei din nufăr, cireșe amare, nuci și trandafiri. Pe la 10, se lua zacusca în sufragerie, apoi se retrăgeau la taifas, boierii într-o cameră, cucoanele – în alta… Când mai vroiau ceva, băteau din palme, ca să vină slujitorii.
Pe la ora 14, se servea prânzul, care era foarte bogat. Pe lângă felurile obișnuite la țară, la mesele boiereşti se servea aproape orice, dar predominau bucatele franceze, grecești și turcești, felurile fiind cu untdelemn. Se mâncau cataifuri, baclavale și alte mâncăruri turceşti (kușkebak, tingirikebak, katasaki), friptură tocată la frigare, etc. Alte mâncăruri (vânaturi de prepeliță sau de căprioară, peşte, etc.).
Vinuri se găseau multe în pivnițe. Dar în veacul al XIX-lea, și chiar mai înainte, boierii moldoveni – mari bețivi înainte de începutul veacului al XVIII-lea – luaseră obiceiurile de sobrietate ale fanarioților. Bărbații nu mai beau la masă decât un pahar sau două de vin. Iar femeile – numai apă. După masă, cucoanele ieșeau la plimbare, iar boierii se așezau pe joc de cărți.
Pe la 10 seara se servea cina, nu cu mult mai puțin copioasă decât masa, apoi unii mergeau să se culce, alții stăteau de vorbă până târziu sau urmau să joace cărți.
