În jurul anului 1200 î.Hr., o catastrofă misterioasă a cuprins lumea antică, provocând dispariția aproape peste noapte a unor mari imperii. Acest eveniment este cunoscut astăzi sub numele de „prăbușirea epocii bronzului târziu”. Civilizații puternice și avansate, inclusiv puternicul Imperiu Hitit din Anatolia și micenienii din Grecia, s-au prăbușit brusc în ruine. Mari orașe care fuseseră odată centre de bogăție și cultură, precum Hattusa, Ugarit și Micene, au fost distruse violent și abandonate, unele nemaifiind niciodată locuite.
Înregistrările egiptene antice din acea epocă descriu invazii ale unui grup misterios de războinici marinari pe care îi numeau „Oamenii Mării”. Faraonul Ramses al III-lea și-a consemnat apărarea cu succes împotriva acestor invadatori, dar inscripțiile sale arată amploarea haosului pe care l-au dezlănțuit în Marea Mediterană. Pentru multe alte regate, prăbușirea a fost totală. A aruncat o mare parte a regiunii într-o epocă întunecată, în care comerțul la distanță lungă, alfabetizarea și arhitectura grandioasă au dispărut în mare parte timp de secole.
Dar, oare ce s-a întâmplat atunci? Au fost propuse diverse explicații pentru prăbușire, inclusiv schimbările climatice (secetă), invaziile migratorii ale unor grupuri precum Oamenii Mării, răspândirea metalurgiei fierului, evoluțiile militare și o serie de eșecuri ale sistemelor politice, sociale și economice, dar niciuna nu a ajuns la un consens. Cutremurele au fost, de asemenea, propuse ca fiind cauze, dar cercetări recente sugerează că acestea nu au fost atât de influente pe cât se credea anterior. Unii egiptologi au datat erupția vulcanică Hekla 3 din Islanda, în anul 1159 î.Hr., și au dat vina pe aceasta pentru foametea de sub Ramses al III-lea în timpul prăbușirii mai ample din epoca bronzului. Se crede că evenimentul a provocat o iarnă vulcanică. Oricum, este probabil ca o combinație de mai mulți factori să fie responsabilă pentru această prăbuşire din jurul anului 1.200 î.Hr.
Există şi o „teorie nebunească” care sugerează că un război nuclear din Orientul Mijlociu sau Apropiat au stat la baza prăbuşirii de la sfârşitul epocii bronzului. Acest lucru pare să fi fost sugerat de texte străvechi precum tăbliţele sumeriene şi de Biblie (distrugerea oraşelor Sodoma şi Gomora). În plus, în peninsula Sinai se poate observa o câmpie – dintre munţii albi de calcar – care este încă acoperită de pietre sfărâmate arse şi rapid înnegrite.
