Într-un reportaj din 1976 din „România pitorească”, ni se povesteşte despre o întâlnire cu profesorul de geografie Marin Popescu-Spineni, care avea atunci 76 de ani. Profesorul Popescu-Spineni a fost discipolul şi studentul marelui academician şi geograf român Simion Mehedinți (1868 – 1962), creatorul şcolii române de geografie.
În articolul din 1976, ni se prezintă mai multe secrete şi lucruri inedite în munca de cercetare efectuată alături de academicianul Mehedinţi. Iată câteva extrase din el:
* În tinereţe, alături de profesorul Mehedinţi, dar şi singur, am cutreierat marile biblioteci din Europa şi Asia Mică. De la Sofia, la Atena, la Istanbul şi la Cairo sau de la Budapesta, Viena, Milano până la Koln, Heidelberg, Berlin şi Dresda.
* La Munchen am văzut globul pâmântesc al lui Marinus Behaim, din 1492, primul pe care scrie Bucharest. La Amsterdam, care-i un extraordinar centru cartografic, am copiat aproape 50 de hărţi care ne priveau. Intram in bibliotecă la ora 9, mi se controla servieta și lucram direct, pe materialul viu. Când am dat peste Ptolemeu şi-am văzut Dunărea desenată precis, cu cotul de la Porţile de Fier – o enigmă, cum a putut s-o vadă aşa de bine! – şi-am privit Dacia, am fost atât de emoţionat încât gazdele mi-au permis să merg s-o copiez la fotograf, dar mi-au dat maşină şi gardă militară! Sau, lângă Veneţia, pe zidul mânăstirii Sf. Mihail din Murano, am văzut mapamondul lui Fra Mauro, din 1459, erau trecute acolo „Valachi grada” cu „Capologo” (Câmpulung) şi „Valachia pizola” cu „Moncastro” (Cetatea Albă) şi „Licostomo” (Chilia). „Ungaria” era fixată la vest de „Tochai”.
* Surprize mari am avut şi-n ţară. La Timişoara, de pildă, într-un anticariat am găsit „Cosmografia” lui Sebastian Munster, prima ediţie, 1544, operă epocală, extrem de importantă pentru noi. Căci Munster notează unitatea teritorială geografică a românilor; el nu desparte valahii din Muntenia de valahii din Transilvania, „din acel ţinut ce l-au ocupat odinioară dacii, după care s-a numit mult timp Dacia”.
Întrebat de reporter cum era, ca şi om, academicianul Simion Mehedinţi, profesorul Popescu-Spineni răspunde:
* Un mare generos. De pildă, a donat 500.000 de lei din drepturile de examene studenţilor societăţii „Soveja”, pentru excursii şi tipărituri. Sau dacă afla că se îmbolnăvea careva din eminenţii de la universitate, îi trimitea imediat bani să se îngrijească. Faţă de cei pe care ne considera discipolii săi era imparţial. Tactica sa: te-arunca-n apă şi te lăsa să-noţi. Mare educator şi mare savant.
