Iată ce ne spun vechii cronicari despre cum sărbătoreau Crăciunul voievozii noştri, domnitori ai Moldovei şi Ţării Româneşti:
* Domnul, după ce se găteşte dimineaţa în ziua Naşterii, după altă îmbrăcăminte şi podoabă ce pune asupra sa, deasupra tuturor pune şi haina cea împărătească ce se cheamă cabaniţă. Şi, ieşind la spătărie, şade în Domnescul scaun, fiind toţi boierii cei mari, cum şi boierii curţii împodobiţi după cum se cuvine pentru bucuria şi praznicul Sfintei Naşteri. Şi, stând lângă Domn, vel Postelnicul, vel Vistiernicul, vel Spătarul, din porunca Domnului, ia vel Vistiernicul caftan şi îmbracă pe vel Postelnic, apoi al doilea caftan luând, îmbracă pe vel Spătar; şi luând Spătarul sabia cea împărătească o pune curmeziş pe umărul său. După aceea, ia şi buzduganul în mâna dreaptă, ţinându-l răzemat de umărul său. Şi Vel Vistiernicul, ţinându-l în mână, o pune în capul Vel Spătarului.
* După aceea, ridicându-se Domnul din scaun, merge la biserica cea mare, cu toată rânduiala boerimii sale. La Sfânta Slujbă, când este obiceiul de a se împărţi lumânările, făcliile de ceară, ce se fac cu cheltuiala Visteriei, Vel Vistiernicul împarte el însuşi cu mâna sa făcliile rânduite pentru Mitropolit, pentru Domn, pentru Beizadele. Făclia Domnului, a Doamnei şi a Beizadelelor, dar şi a Domniţelor, se fac împletite şi poleite. Făclia Domnului o ţine Vel Cămăraşu, iar Beizadelele, după ce iau făcliile din mâna Vel Vistiernicului, le dau la unii din cei mai aleşi copii de casă. Apoi Logofătul de Visterie, împreună şi cu alţi dieci de Visterie, împart celelalte lumânări arhiereilor, egumenilor şi veliţilor boieri, şi boerilor mazili, dar şi norodului ce se află în biserică, fiecăruia şi după cinstea sa. Şi toţi stau cu lumânările aprinse până ce se citeşte Evanghelia cea de la utrenie.
* După ce iese Domnul de la biserică, mergând în Spătărie, şade în scaunul său; şi Mitropolitul, cu arhierei, cu veliţii boieri, şi cu mazili, după ce intră în Spătărie şi se închină Domnului, şed la rânduiala lor. Apoi Vel Cupariu duce Domnului un pahar de vodcă şi confeturi, iar la Mitropolit, la Arhierei şi la boeri, le dau vodcă, confeturi şi apoi şi cafea. Şi îndată şi mehterhaneaua (muzica domnească) din lăuntrul curţii începe a zice pentru cinstea sărbătorii.
* Au fost obicei la domnii cei mai vechi, când situaţia ţării era mai uşoară, de se făcea masa cea domnească. Masa se făcea în Divanul cel mic cu cheltuiala Visteriei. Şi când se aşeza Domnul la masă, se făcea slobozire de tun. La masa, mai întâi Doamna ridica un pahar pentru Domn, apoi Logofeteasa cea mare ridica paharul pentru Doamnă, apoi iarăşi Doamna pentru toate jupânesele, care sărutau mâna Doamnei. Când oprea Domnul pe boieri după masă, făcea jocuri şi alte lucruri de veselie (…) câteodată aducea Domnul pe Doamna cu toate jupânesele şi se făcea un joc de obşte.
